”Lichidul prostatic este ușor alcalin, iar această
caracteristică este extrem de importantă pentru succesul fecundării ovulului,
deoarece lichidul din vasul deferent este relativ acid din cauza prezenței
acidului citric și a produșilor finali de metabolism, iar această aciditate
inhibă fertilitatea spermatozoizilor. Totodată, secrețiile vaginale feminine
sunt și ele acide (pH între 3,5 și 4). Spermatozoizii au o modalitate optima
numai atunci când pH-ul lichidului înconjurător crește la valori cuprinse între
6 și 6,5. În consecință, este foarte posibil ca lichidul prostatic ușor alcalin
să faciliteze neutralizarea acidității celorlalte lichide seminale în timpul
ejaculării, amplificând astfel motilitatea și fertilitatea spermatozoizilor.
Lichidul prostatic reprezintă aproximativ 30% din sperma
ejaculată.
Enzima de coagulare din lichidul prostatic acționează asupra
fibrinogenului din lichidul veziculelor seminale inducând formarea unui cheag
slab de fibrină, ce menține spermatozoizii în regiunile profunde ale vaginului,
la nivelul colului uterin. Cheagul se dizolvă ulterior în următoarele 15-30 minute, datorită lizei prin fibrinoliza
formată din profibrinoliza prostatică”
Tratat de fiziologie a omului, Guyton&Hall